Dependența condiționată

“Dependența condiționată" este o condiție pe care o văd foarte frecvent la copii, adolescenți și adulți tineri din spectru. Este o condiție de a deveni prea dependent de ceilalți să facă ceva pentru voi, pentru că ei nu se așteaptă să faceți asta pentru voi înșivă. Persoana are de fapt potențialul de a o face, dar noi [părinții, a.n] nu ne așteptăm la asta de ea [copiii noștri a.n]. Dependența condiționată este foarte comună în dizabilitățile de dezvoltare, pentru că de multe ori simțim că nu pot face lucruri, așa că nu le dăm niciodată așteptările de [la copiii noștri, a.n.]

Această condiție apare din trei motive principale: (1) reducerea așteptărilor din cauza dizabilității lor, considerarea că nu sunt capabile; adesea dând copilul înapoi; (2) din cauza opoziției, a anxietății și a fricii de crize de furie (meltdown) ne este frică să-i împingem, tragem de ei sau (3) cu viața noastră ocupată, este pur și simplu mai rapid să o facem noi înșine, apoi să îi învățăm. Aceste trei lucruri sunt întotdeauna un act de echilibru atunci când creștem un copil aflat în spectrul autismului.

Ar trebui să fim foarte atenți să nu “presupunem" că copilul nu are capacitatea de a învăța ceva, indiferent de nivelul actual de abilități. Cred că ar trebui să presupunem întotdeauna existența"competenței"; ceea ce înseamnă că copilul nu poate ști cum să facă acum ceva, dar are potențialul de a învăța. Dacă copilul nu învață, atunci trebuie să schimbăm modul în care învățăm (s.n). Dacă începem cu această premisă, atunci ținem ștacheta puțin mai sus și nu lăsăm “autismul" lor să reducă așteptările noastre. În cei peste 30 de ani de muncă cu persoanele cu dizabilități de dezvoltare, am văzut ca cel mai mare deserviciu al nostru este așteptarea scăzută pe care o avem. Obținem ceea ce ne așteptăm și acest lucru îi trage adesea în jos copilul.

Activități -Noi facem

Pentru a evita dependența condiționată, gândiți-vă că folosiți activitățile de rutină zilnice ca activități “Noi facem". În loc să faci “pentru ei", faceți “cu ei". Includeți-le în activitatile zilnice. În activitățile de tipul ”Noi facem” copilul învață să fie competent prin “a face împreună" cu tine; ajutându-vă reciproc; învățând prin a face cu tine. În activitățile ”Noi facem” nu îi învățați stând în spatele lor și dirijându-l, îndemnându-l (prompt) pe copil să facă el. Învățați-i făcând-o împreună, alături de el, ajutându-vă reciproc.

Tindem să-i îndemnăm (prompt) pe copil să o facă sau o facem pentru el. Trebuie să ne facem timp pentru a “face împreună", permițând copilului să învețe urmând ce facem noi și făcând-o împreună. Pur și simplu îndrumați și asistați, mai degrabă decât să faceți pentru ei. Întotdeauna așteptați ca copilul să fie un participant activ (învățăcel) în activitate.

Organizați activitatea (îmbăierea, îmbrăcarea, așezarea vaselor în mașina de spălat vase, strângerea frunzelor, orice altceva) astfel încât să oferiți doar suportul necesar pentru a maximiza succesul, în timp ce reduceți acest sprijin pe măsură ce el devine mai independent. Învățați copilul să se simtă competent, urmărindu-vă conducerea, învățând prin angajarea activă cu dvs.

Prin transformarea activităților zilnice în activități “Noi facem", copilul învață că este de așteptat să fie un “participant activ" în toate și ajunge să aibă sentimentul de competență într-o măsură tot mai mare.

 

Mulți copii din spectru se tem de incertitudine și evită să riște și să învețe lucruri noi. Dacă le permiteți să cadă în această “zonă de confort" de evitare, devine dificil pentru ei să crească, să se dezvolte. Copiii din spectru au zone puternice de confort pentru tot (s.n )(participarea la o activitate, interacțiunea socială, sensibilitatea senzorială, securitatea emoțională, evitarea “gândirii" etc.). Vrem să îi învățăm pe copii să se simtă “în siguranță, acceptați și competenți". Pentru a face acest lucru trebuie să lărgim treptat aceste zone de confort; păstrarea siguranței copiilor prin această „întindere„ pas cu pas, lentă, așteptând mereu participarea. Făcând acest lucru, copilul învață să se simtă confortabil riscând și învățând lucruri noi, căpătând în timp tot mai multă competență și încredere în sine.

Această serie despre “îndrumarea copiilor pe spectru" poate fi găsită în cartea verde “Pagina de discuții cu privire la autism privind strategiile de anxietate, comportament, școală și parenting". Autor Bill Nason

 

Sursa: postare pagina Autism Discussion Page

Leave a Comment

Your email address will not be published.